(Mesajul lui Adamus a fost precedat de acest videoclip)

Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din St. Germain.

Bine ați venit la acest Shoud, acest frumos Shoud, această frumoasă adunare. În timp ce cânta muzica, simțeam în voi toți care participați. Întotdeauna există muzică la început, pentru aceia dintre voi care ascultați în direct. Și ca să folosesc asta – cântecul “Nimic altceva nu contează” – trebuie să pun întrebarea fiecăruia dintre voi: “Ce contează în viața voastră?” Ce contează cu adevărat? Acum, reduceți totul la cinci puncte. Reduceți doar la câteva cuvinte pentru fiecare punct, însă ce contează cu adevărat în viața voastră?

Opriți-vă o clipă și simțiți asta. Ce contează cu adevărat?

(pauză)

Eh, mintea umană intervine, după cum probabil ați observat, și se cam fâstâcește și se zăpăcește. Și dacă o face, opriți-vă o clipă și simțiți din nou în asta, dar ca Maestru. Ca Maestru. Știți, asta e înțelepciunea voastră din toate viețile pe care le-ați avut vreodată, iar acel Maestru este disponibil acum. E aici.

Așadar, întrebați-vă pe voi, ca Maestru, ce contează cu adevărat în viața voastră? Cinci puncte, câteva cuvinte.

(pauză)

Notați dacă vreți. Ce contează cu adevărat?

(pauză)

Știți, lucrul amuzant este, și puteți continua să vă jucați cu asta, însă lucrul amuzant e că în viața voastră se întâmplă toate aceste lucruri în fiecare zi – suișuri și coborâșuri și răsturnări de situații; acum sunteți bolnavi, în următorul moment vă simțiți bine; acum aveți tot felul de drame, de obicei cu alți oameni, iar în următorul minut se face liniște; acum simțiți că sunteți Maestrul, iar în minutul următor simțiți că sunteți acel om mizerabil – dar dacă într-adevăr simțiți în asta, ce contează cu adevărat ca Maestru? E destul de simplu.

E destul de simplu.

Acum, nu voi trece prin toate răspunsurile posibile, dar tind să fie lucruri precum: “Eu contez. Eu contez”. Asta ar trebui să fie în capul listei voastre, “Eu contez pentru mine. Călătoria mea, viața mea, asta contează”.

Iubirea contează, însă iubirea pentru tine însuți. Nu-i vorba de a-i iubi pe toți ceilalți. Iubirea pentru tine însuți are un rol aici. Când te iubești pe tine, începi să înțelegi cu adevărat iubirea pentru ceilalți. Până acum, ați fost doar niște amatori jucând jocul iubirii, când de fapt, nu vă iubeați pe voi.

Ce contează e să ai ceva pace în interiorul tău. Au fost multe, multe, multe, multe vieți în care n-ați avut asta, în care ați mers de colo-colo în căutarea răspunsului la acea întrebare: “Cine sunt eu?” Și apoi, trecând prin toată această metamorfoză spre Realizare și rămânând pe planetă. Așadar, puțină pace, puțină alinare, puțină bucurie. Asta ar trebui să conteze.

Dincolo de asta, nu contează prea multe. Chiar nu contează. E atât de ușor să vă încurcați în toate chestiile care se petrec în viață și să continuați să vă întoarceți la aceste întrebări sâcâitoare: “Oare fac ce trebuie? De ce mă simt groaznic?” Lucrurile astea, chiar nu contează. Vă irosiți o mulțime de energie cu acest gen de auto-evaluare mentală constantă. Chiar nu contează. Nimic din toate astea.

Ce contează sunteți voi, este iubirea pentru voi înșivă, este bucuria de a rămâne aici pe planetă. Cam asta-i tot. Cam asta e.

Orice dincolo de asta înseamnă mult makyo, multă constipație spirituală, multă pierdere de vreme. Iar chestia e că, atunci când lăsați restul acestor lucruri să interfereze cu viața voastră, chiar problemele zilnice și lucrurile de genul ăsta, veți pierde o grămadă de timp, iar energia voastră va fi direcționată spre acele lucruri. Sunteți ca un mare magnet pentru propria energie. Ea va veni. Dacă vreți să vă faceți griji pentru fiecare detaliu, dacă vreți să vă stresați din cauza fiecărui lucru mărunt, dacă în mod constant sunteți în acea cicăleală mentală a sinelui, energiile vor susține asta. Ele sunt în genul – pfft! – lor nu le pasă.

Dar, dacă priviți în profunzime, ce contează cu adevărat? Nu prea multe. Nu prea multe. Atunci energiile se vor realinia și vor susține ce contează cu adevărat. Ce contează cu adevărat.

Un Maestru începe să realizeze că lucruri precum abundența, nu contează cu adevărat. De fapt, nici măcar nu mai reprezintă un cuvânt în vocabularul vostru. E pur și simplu acolo. Un Maestru realizează că până și lucruri ca sănătatea nu contează cu adevărat. Adică, contează, dacă nu ai o sănătate bună. Dar, în cele din urmă, nu contează cu adevărat, deoarece acum sunteți într-o stare de sănătate, într-o stare de vibrație. Treceți printr-o mulțime de chestii, deoarece voi chiar ieșiți din vechea biologie și intrați în corpul vostru de lumină, și veți simți asta. Dar nu contează cu adevărat.

Mi-am petrecut o viață relativ scurtă, oh, cu sute, poate mii de ani în urmă, fiind călugăr Zen, o parte din timp în China și o parte în Japonia. A fost o viață interesantă. Am vrut să experimentez Zen-ul. Zen-ul e acea interogare constantă a scopului: “Care este scopul vieții?”

Te implici în Zen și îți răsucește mintea. O face, dar de fapt, într-un așa fel încât te face să ajungi la o anumită claritate, deoarece realizezi că nimic nu contează. Chiar nu contează. Nimic nu contează cu adevărat și realizezi, ei bine, că, așa cum am spus, a fost o viață scurtă și am tot continuat să mă întreb: “Care-i scopul?” Și, în Zen, am realizat că nu există niciun scop: “Învățăcelule, nu există niciun scop”. Și cu asta, am ieșit din acea viață. Nu din dezgust, furie sau altceva, ci, eh, nu există niciun scop. Așadar, am plecat, și am realizat de fapt că există o frumusețe. Poate nu e ceea ce definiți voi ca fiind un scop sau un țel, dar există o frumusețe a vieții. Și dacă există un scop, dacă există un motiv, poate că ăsta este. Doar frumusețea, pura frumusețe de a fi capabil să trăiești în această realitate.

Mi-a plăcut acea viață. A fost un du-te-vino constant cu ceilalți maeștri Zen. E ca și cum ai juca constant acest joc de șah Zen, dar nu contează dacă câștigi sau pierzi. Nu contează. În Zen, realizezi că reduci totul la esență și chiar și atunci nu contează. Chiar nu contează, în afară de ceea ce contează pentru tine. Asta-i cu adevărat Zen. Nimic nu contează în afară de ceea ce contează pentru tine. Și de aceea îmi place Zen-ul. Dar, după o vreme, devine puțin frustrant. Ceea ce contează, e ce contează pentru tine. Asta-i tot.

Simțiți din nou în asta. Ce contează cu adevărat în această viață? Ce face cu adevărat diferența? Nu prea multe. Probabil ați putea spune că, ce, 99 la sută din ce vă ocupă mintea, vă consumă energia și vă stresează, nu contează cu adevărat.

Deci, se pune întrebarea: “De ce fac oamenii asta?” Ei bine, în parte pentru că nu știu altceva mai bun. N-au fost niciodată călugări Zen sau n-au studiat în felul în care ați făcut-o mulți dintre voi. O fac pentru că îi ocupă. Îi ocupă. Le oferă experiențe; le oferă povești. Le ocupă ziua. Le dă ceva de făcut. Dar, de asemenea, ajungeți la un punct în care realizați că nu contează cu adevărat. Nimic din toate astea. Ce contează cu adevărat, în afară de Sine, în afară de iubirea de Sine? Frumusețea de a fi aici, frumusețea voastră, frumusețea naturii, uneori chiar și frumusețea altor oameni. Și nu spun că ăsta-i răspunsul, ăsta a fost răspunsul meu. Frumusețea vieții.

Sunteți aici, în acest loc incredibil, dar și un loc foarte dificil. Dar, știți voi, în duritatea sa, în provocările vieții, asta vă permite, de fapt, să percepeți frumusețea într-un mod diferit, într-un mod mult mai clar, mai pregnant. Așadar, ce a contat pentru mine a fost frumusețea vieții și de aceea, după acea scurtă viață ca un călugăr Zen, m-am întors din nou pentru frumusețe. Pentru frumusețea din mine, a tot ce mă înconjoară, a experimentării energiei mele, frumusețea felului în care lumina – energia și lumina – se transformă în ceva de genul ăsta. E uimitor. Lumina se transformă în această realitate. Dă viață biologiei voastre, minții voastre, tuturor lucrurilor voastre, experiențelor voastre. Până și cele mai rele experiențe au o frumusețe a lor.

Așadar, în timp ce deschidem acest Shoud, trebuie să spun că va fi un pic diferit față de Shoud-ul obișnuit. Vom avea un merabh foarte lung. Așa că, așezați-vă confortabil, relaxați-vă. Și, dacă adormiți în timpul merabh-ului – oh, unii dintre voi ați adormit deja – dar dacă adormiți în timpul merabh-ului, e în regulă.

Întrebarea Zen a zilei: Ce urmează după încheiere?

Ce urmează după încheiere? Simțiți în asta pentru o clipă și simțiți ca Maestru.

Ce urmează după încheiere? Hmm. Vă voi oferi un moment pentru a contempla asta.

(pauză)

Între timp, stau de vorbă cu Linda. Linda din Eesa, ce mai faci azi? Ei contemplează. Noi doar vorbim.

LINDA: Hm, ciudat.

ADAMUS: Ca de obicei?

LINDA: Mai ciudat.

ADAMUS: Mai ciudat. Mai ciudat decât de obicei. De ce oare?

LINDA: (face pauză) Încă încerc să mă lămuresc.

ADAMUS: Să te lămurești cu ce?

LINDA: De ce mă simt atât de ciudat.

ADAMUS: Oh. De ce încerci să te lămurești? Vreau să spun, nu te va duce nicăieri.

LINDA: Ei bine, e enervant să mă simt atât de ciudat.

ADAMUS: De ce? De ce? Adică, în ce fel te simți ciudat? În ce fel?

LINDA: Inconfortabil.

ADAMUS: (către Shaumbra) Eh, continuați să vă gândiți la ce vine după încheiere. Noi doar stăm de vorbă aici.

LINDA: Inconfortabil.

ADAMUS: Inconfortabil, pentru că sunt eu aici?

LINDA: Nu. Nu din cauza ta.

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu.

LINDA: Ne, ne, ne.

ADAMUS: Inconfortabil pentru că...? Se întâmplă ceva important în viața ta? Se petrece ceva?

LINDA: Nu sunt complet sigură, dar m-am distrat foarte bine cu Geoff și Belle, și mă lamentez, cred, anticipând, știi tu, faptul că va trebui să fac altceva.

ADAMUS: Da. Nu cred că ăsta-i motivul real, dar e în regulă, știi, pentru că va trebui s-o lași pe Belle în urmă pentru o vreme. Ea va fi bine. Dar, nu, altceva se petrece. Ce anume?

(ea face pauză)

Îți voi pune cuvinte în gură, dacă nu te deranjează. E vorba de Shoud-ul de azi…

LINDA: Ohh.

ADAMUS: ... și ce vine după. Desigur. Tu percepi asta. Îi percepi pe toți Shaumbra. Și percepi un fel de – mmm – trecere în ceva nou și, mereu există anxietate și există îngrijorare. Ar trebui să fii încântată! Ar trebui să fiți încântați. Vom face ceva nou azi.

LINDA: Dar asta nu se întâmplă prea des. De ce e Shoud-ul ăsta atât de neliniștitor, [aduce] neliniște...?

ADAMUS: Ne tot pregătim pentru asta de ceva vreme. Foarte mulți Shaumbra sunt pregătiți. Foarte mulți Shaumbra sunt efectiv obosiți acum de modul în care trăiau și spun: “Ajunge, ajunge, ajunge”, pentru că este timpul să meargă mai departe. Știți, puteți să trageți lucruri după voi – chestii de familie, chestii de serviciu, știți voi, poate nu sunteți mulțumiți de starea vieții voastre de acum, de relații sau de locul în care locuiți sau lucruri de genul ăsta – și totuși, oamenii încă trec prin asta, și n-are prea mult sens. Și, pe măsură ce devenim mai plini de lumină și mai, ați putea spune, mai împuterniciți la modul personal, brusc realizați că putem schimba asta. Și atunci se schimbă. Nu pentru că vă gândiți la felul în care s-o faceți sau că vă croiți drum prin minte; ci pentru că, dintr-odată, sunteți pregătiți pentru o schimbare, și atunci schimbarea se petrece.

LINDA: Dar dacă asta ar trebui să fie, știi tu, ceva care să te facă să te simți mai bine, de ce mă simt atât de inconfortabil?

ADAMUS: Întrebare Zen. De ce te simți atât de inconfortabil?

LINDA: Pentru că pot.

ADAMUS: Da, pentru că poți, pentru că nu ai altceva mai bun de făcut sau pentru că e o plecare. E lăsarea în urmă a sinelui uman. Este, într-un fel, moartea unei identități, iar asta-i înfricoșător, deoarece: ce urmează după aceea? Iar mintea umană nu-și poate imagina ce urmează. Atunci când o face, limitează “ce urmează” la limitele sale omenești. Așa că, știți, ajungeți la acest punct de încheiere; ce urmează după aceea?

Ei bine, ați putea spune că nu se întâmplă nimic după încheiere. Totul s-a încheiat. Ați terminat. Asta e. Poate încetați să existați, ceea ce nu se va întâmpla. Poate doar existați. Doar, … (privind în sus, cu mâinile întinse, cu palmele în sus)... stați așa toată ziua, toată noaptea, toată eternitatea, “Eu Exist”. Pur și simplu existați, ceea ce, de fapt, nu-i atât de rău. Dar pentru om sună plictisitor.

LINDA: Da, așa e.

ADAMUS: Sună foarte plictisitor. Omul trebuie să aibă ceva de făcut. Omului îi place să rumege probleme, să fie obsedat de probleme. Omului chiar îi place: “dă-mi ceva la care trebuie să lucrez” și o face în mod obsesiv, iar și iar, până când efectiv obosește. Și mulți dintre voi ați făcut asta și vă gândiți: “Ei bine, sunt foarte sătul de asta”. Eh, nu sunteți suficient de sătui, pentru că veți sări imediat înapoi în asta. Așadar, vine apoi un moment în care spuneți: “Nu, nu. Serios, am terminat. Am obosit. Gata cu tot. Care-i scopul?”

Deci, știți, iată-ne aici vorbind exact despre această întrebare, iar pentru voi, cei care ascultați, ce urmează după încheiere? Poate nimic. Sau poate ceva ce n-ar fi putut fi imaginat de minte.

Așadar, să respirăm foarte profund. Simțiți în asta pentru o clipă.

(pauză)

Ce urmează? Ce urmează?

(pauză)

Și în timp ce voi faceți asta, vom rezolva câteva probleme tehnice care se petrec aici.

Respirați profund. Nimic altceva nu contează.

(pauză)

Bun. În regulă.

Așadar, dragi Shaumbra, ați ajuns la punctul de încheiere. Ce se întâmplă după încheiere?

Pur și simplu începeți un alt ciclu? Nu. Nu, n-o faceți. Intrați în ceva cu totul nou și diferit, de neimaginat pentru om, în cea mai mare parte – în cea mai mare parte – pentru că, totuși, în mintea umană, voi chiar nu vă puteți efectiv imagina complet, ce se află dincolo, deoarece umanizați asta. O exprimați în termeni umani și în perspectivă umană. Dar există ceva.

Deci, când simțiți în acea întrebare Zen: “Ce vine după încheiere?” Ceva. Ceva. Și poate nu imediat în percepția voastră, dar, ceva. Vă așteaptă. E deja acolo. Voi, ca oameni, nu trebuie s-o inventați, s-o creați, s-o construiți, să-i dați formă, s-o modelați sau oricare dintre aceste lucruri. E acolo și vă așteaptă. Și există o oarecare anxietate în legătură cu asta, deoarece: “Ce este? E bun pentru mine? O să mă omoare? O să mă rănească? O să-mi provoace stres și consternare și toate cele?” Nu știu. Pur și simplu e ceva.

Deci, simțiți în acel “ceva”, și exact asta vom face azi. Simțiți în ceva.

Ajungeți la punctul de încheiere, iar în Zen îl numim Samsara. Samsara. Samsara înseamnă exact asta. Ajungeți la sfârșitul ciclurilor, în special când gândiți în termenii ciclurilor de încarnări umane, ale morții și nașterii. Ajungeți la sfârșitul acestora. E Samsara, și nu e nimic în față. Când priviți prin ochii voștri umani, nu e nimic în față, iar asta-i al naibii de înfricoșător.

Omului îi place să simtă ce urmează, chiar dacă nu e neapărat tangibil sau clar. E ca și cum: "Bine, vom trece la următoarea rundă". E un fel de nimic acolo. Dar în acel nimic, ca și în Zen, există ceva. Nimicul e nimic (Adamus chicotește). Am putea continua toată ziua așa, dar nu există nimic în nimic, în afară de totul. Dar totuși e nimic. Așadar, ce se întâmplă? Ajungeți la Samsara. Ajungi la sfârșitul unei căi, al unei ere. Ajungeți la sfârșitul vieților voastre. Cei mai mulți Shaumbra au recunoscut în sinea lor: "Gata cu viețile. Hai să încheiem chiar aici". Samsara. Și unde mergem de aici încolo? Ce se întâmplă?

Ei bine, Maestrul vă va spune: "Nu te îngrijora și nu te gândi la asta. Nu va face decât să te deprime, să te întristeze și să te facă să simți anxietate. Nici măcar nu te gândi la asta". Dar omul, omul spune: "Oh, nu, trebuie să știu ce se întâmplă. Cum e cu asta? Cum e cu aia?" Iar Maestrul se întreabă: "Oare va tăcea vreodată acest om? Acest om, doar va respira el profund? Nimic nu contează, cu excepția a ceea ce contează pentru tine".

Restul – tot zgomotul vieții, toată agitația, tot traficul, toți oamenii, toți membrii familiei, toate dramele, toate viețile voastre trecute – nu contează. Chiar nu contează, decât dacă vreți voi să conteze, iar atunci se vor manifesta. Ele vor fi acolo, alături de problemele și bolile voastre, de depresia și tristețea voastră, de toate provocările din viața voastră, de faptul că sunteți o victimă și orice altceva. Atunci chiar contează. Atunci aveţi multă energie și acum multă lumină care se revarsă în asta, până când veţi respira profund în Samsara. Sfârșitul. Sfârșitul vechilor cicluri.

Și, pe măsură ce intrăm în ziua de azi, realizați că nu intrați într-un nou ciclu. Nu intrați în vechiul tipar și în vechea capcană poate doar arătând un pic mai bine sau fiind puțin mai deștepți. Nici vorbă de așa ceva. Ieșim din circular, din acea continuitate în care ați fost, și intrăm în ceva diferit. "Și ce este asta?", veți spune. Ei bine, e treaba voastră să descoperiți. Dar vă spun de pe acum că nu e neapărat liniar. Nu e doar un cerc mai mare. Nu înseamnă doar a fi un om fericit și a nu face nimic. E mult mai mult de atât. E maturitate. E maturitate. După cum știți, am vorbit mult despre asta în ultima vreme la unele dintre întâlnirile de aici. E vorba de maturitate. Iar maturitatea – maturitatea vine cu experiența.

Nu puteți avea maturitate fără să fi avut experiențe, iar experiențele nici măcar nu vă învață ceva. Nu e vorba despre lecții de viață. Nu mi-a plăcut niciodată ideea că viața este o lecție. Nu-i așa. E o experiență. Dar într-adevăr treceți prin lucruri și învățați din ele. În mare parte. Uneori, nu prea mult. Intraţi în aceste experiențe și experiențele sunt pentru bucurie, pentru lumină, doar pentru a fi acolo și a trece prin ele, fără a avea neapărat un scop special în afară de a fi în ele, pentru că puteți. Și, pe măsură ce intrați în experiențele voastre din multe, multe vieți, la un moment dat deveniți mai maturi. Realizați că există anumite moduri de a face lucrurile pentru fericirea și bucuria voastră și anumite moduri de a nu face lucrurile, pentru că vă fac nefericiți și îi fac nefericiți și pe cei din jurul vostru. Realizați că există lucruri care contează și multe lucruri care nu contează. Multe, multe, multe lucruri care nu contează, și le lăsați să plece. Asta înseamnă maturitate.

Maturitatea nu are nimic de-a face cu inteligența. Deși aș putea spune că, cu cât cineva devine mai matur, cu atât devine mai inteligent ca om. Maturitatea nu e ceva la care puteți lucra. E ceva ce primiți și permiteți. Și ce se întâmplă după multe, multe vieți, ajungeți la un punct de maturitate; ajungeți la un punct în care sunteți experimentați, înțelegând din ce în ce mai mult ce e cu adevărat important, ce contează pentru voi, iar această maturitate e atunci chiar lucrul care vă aduce în acea stare de Nirvana.

Acum, Nirvana, e un cuvânt mare. Mulți dintre voi credeți că Nirvana înseamnă doar să fii un nătărău plin de fericire, umblând pe planetă doar în fericire totală. Asta-i o perspectivă oarecum occidentală. Samsara e acel punct de, ei bine, e un punct de moarte. E un punct de ‘ajunge’. E un punct de ‘gata cu ciclurile’. Când spun moarte, nu mă refer doar la corpul vostru fizic. Vorbesc despre ființa voastră. E punctul în care asta să moară. E punctul în care, dacă nu moare, omorâți-o pentru că nu vă mai servește. Și astea toate sunt gânduri înspăimântătoare.

Știți, ce doresc mulți Shaumbra e să renunțe la câteva lucruri și să continue fiind puțin mai ușori, dar agățându-se în continuare de o mulțime de lucruri vechi. Și e foarte dificil de făcut, pentru că dacă încă vă agățați de lucruri care nu contează, care în cele din urmă nu contează, veți fi trași înapoi în toate acele lucruri vechi. E o chestiune de – Cauldre avea de gând să folosească cuvântul "renunțare", care ar putea fi eventual folosit, dar – eliberare. E o chestiune de eliberare. Și, da, e nevoie de o cantitate imensă de curaj, dar apoi nu e nevoie de nici un fel de curaj. E nevoie de o cantitate enormă de încredere în voi înșivă, dar încrederea este inerentă, așa că nu trebuie să lucrați la ea. E deja acolo.

Așadar, plecăm acum din acest punct al Samsarei, mai ales cu Apocalipsa asupra noastră, unde e sfârșitul. Și nu e doar startul unui nou început, la fel ca cel vechi, dar un pic mai bun. Nu e ca și cum ați pune anvelope noi la mașina voastră. Asta consider eu că mulți Shaumbra cred despre Realizare. Știți, aveți niște anvelope foarte vechi și uzate, de la faptul că ați trecut prin multe, multe, multe vieți, iar acum veți pune anvelope noi pe mașină și veți numi asta Realizare. E mult mai mult decât atât. E mult mai mult, și acesta e punctul în care ne aflăm în general cu Shaumbra. Punctul asupra căruia insist şi eu.

Azi este despre ‘hai s-o facem’. S-o facem.

Nirvana înseamnă o renaștere – o renaștere a Sinelui, fără ca omul să lucreze la ea. Trebuie să subliniez asta. Fără ca omul să lucreze la ea. Dați-vă naibii la o parte din calea voastră. Ce se întâmplă chiar acum în interiorul vostru este natural, poate înspăimântător pentru omul care nu realizează: "Ce se întâmplă? De ce mă simt așa?" Ei bine, pentru om, doar simțiți așa. Adică doar scufundați-vă în acel sentiment, cu încredere. Scufundați-vă în acel sentiment și nu mai încercați să interveniţi.

În Nirvana, nu e deloc vorba doar de fericire. E despre recrearea de sine, dar nu la nivelul omului. Re-crearea are loc la nivelul Maestrului. Iar acel Maestru îi înmânează apoi omului aceste daruri și spune: "Acum, trăiește-le. Trăiește în acest nou mod. Experimentează în acest nou mod. Fii cu această Lumină Nouă". Și asta se întâmplă.

Chiar acum este timpul Apocalipsei. Am început cu asta anul trecut, pe 22 martie, știți, din punct de vedere global. Dar acum intrăm din ce în ce mai adânc în Apocalipsa voastră personală. Asta se întâmplă chiar acum. Intrăm în adâncurile Apocalipsei voastre personale. Și ce înseamnă Apocalipsa? Nu dezastru, nu lumea care explodează sau se destramă. Apocalipsa înseamnă pur și simplu dezvăluire sau revelație.

Intrați în Apocalipsa voastră personală acum, o revelație așteptată de mult timp, pe care o meritați cu prisosință. O meritați cu prisosință. Ar putea fi un pic înfricoșător pentru om, deoarece nu e sigur de ceea ce i se întâmplă. Dar, revenind la vechea, vechea metaforă, nici omida nu știa ce i se întâmplă. Dar, în permitere – în cocon fiind de fapt, și fiind făcută bucăți; eu numesc asta permitere – în permitere ea s-a transformat, și s-a transformat în ceva în acest moment de Samsara, ceva ce nu și-ar fi putut imagina înainte: în Nirvana fluturelui. Se întâmplă odată cu maturitatea omului, iar în cele din urmă această maturitate devine parte a Maestrului. Și de acum încolo, din acest moment, veți fi chemați din ce în ce mai mult să recunoașteți Maestrul din interior, să încetaţi să vă mai bazați pe vechile căi umane.

Frumusețea acestui lucru e că Maestrul a venit din om. Nu e ca și cum ar fi venit dintr-un loc ceresc sau de pe o altă planetă. Nu, el înțelege omul. Vine din maturitatea omului și e o legătură directă cu divinul. Maestrul e lucrul cel mai apropiat de Dumnezeu, pe care îl aveți, cel mai apropiat lucru, pentru că lucrează la un nivel de maturitate, de înțelepciune, dar totuși îl înțelege pe om.

Așa că, omule, începe să te retragi. Și, mai bine, începe să împachetezi, pregătește-te să pleci – unde? nu contează, nu-i așa – și acel Maestru vine înăuntru acum. Maestrul e plin de înțelepciune, și e plin de înțelepciunea iubirii pe care ați ajuns să o cunoașteți în viețile voastre. Maestrul nu are nevoie să se bazeze pe creier pentru deciziile sale, pentru alegerile sale, pentru ceea ce contează. El știe la un nivel foarte diferit.

Omul joacă încă un rol important în unele dintre cele mai funcționale aspecte logistice ale șederii pe această planetă ca ființă biologică, dar chiar și acest lucru se schimbă. Omul este deosebit de important chiar acum în experiența de a intra în măiestrie și de a rămâne pe planetă.

Multe dintre aceste probleme, cum ar fi, de exemplu, Samsara, n-au fost probleme importante pentru Maeștrii anteriori. Când au ajuns la Samsara, au mers în Nirvana; au trecut dincolo. Au plecat. N-au rămas prin preajmă, majoritatea. Așadar, discuțiile pe care le avem acum sunt foarte diferite de lucrurile pe care le-au experimentat ei.

Discuțiile pe care le purtăm acum au legătură cu rămânerea aici, pe planetă, și, într-un fel, e o provocare. Dar vă cer să schimbați perspectiva asupra acestui lucru. Nu e cu adevărat o provocare. E doar ciudat și străin pentru om, dar de fapt nu e chiar o provocare. Este o oportunitate. Este un nou mod de a trăi și de a experimenta pe planetă. Este un nou mod de a vă permite să vă străluciți lumina.

În trecut, când eram călugăr Zen, noi discutam despre Samsara, și se spunea că asta era. Că se încheia tot. Terminai cu viețile tale pe planetă. Adiós. La revedere. Împachetează-le. Acum e foarte diferit.

Acum e vorba despre cum să treceți cu grație la nivelul următor, acela de a fi adevăratul Maestru, de a avea fațeta umană a Maestrului încă prezentă, dar fără ca omul să mai trebuiască – Cauldre mă verifică de două ori – dar nu, fără ca omul să mai trebuiască să lupte pentru a-și croi drum prin viață. Omul nu mai trebuie să ia deciziile dificile. Deloc. Iar unor oameni, lor s-ar putea să nu le placă asta. Ei vor să fie cei care controlează lucrurile. Dar încercați să permiteți Maestrului să intre, iar omul să se bucure de călătorie. Lăsați-l pe Maestru să conducă mașina, să facă întreținerea, să se ocupe de lucruri, să se gândească la ce urmează, iar omul doar să fie pe scaunul pasagerului și să se bucure de călătorie. Știu că o mulțime de oameni strigă: "Nu, nu! Insist. Eu trebuie să conduc. Eu trebuie să fac totul". E în regulă, dar atunci sunteți tot în aceleași cicluri vechi. Încercați doar să faceți călătoria un pic mai bună.

Lăsați omul să stea acum pe scaunul pasagerului. Lăsați-l pe Maestru să intre. E un mod complet diferit de a trăi. E un mod complet diferit de a experimenta Realizarea voastră în timp ce stați aici pe planetă.

Dar chiar acum, să respirăm profund. Asta e Apocalipsa voastră personală. E revelația.

Revelația a cine sunteți cu adevărat și, în cele din urmă, revelația și înțelegerea modului în care energia și conștiința lucrează împreună. Asta vrea să facă Maestrul. Voi spuneți: "Ce contează pentru Maestru?" Asta ar fi o altă întrebare. Cum lucrează efectiv împreună, conștiința și energia?

Am spus grupului care a fost aici de curând, că atunci când voi semi-pleca, mă voi retrage din Crimson Circle, că, oh, am alte planuri. Nu lucruri pe care trebuie să le fac, ci dorințe. Am adevăratele dorințe ale sufletului meu, iar acel nivel următor e să lucrez pentru a aduce energia și conștiința împreună în singularitate, în unitate. Chiar acum, voi experimentați cum e să vă jucați cu energia și conștiința, dar ele sunt, într-un fel, componente separate. Dar următorul pas pentru mine e să lucrez cu mai mulți dintre voi și cu alte ființe angelice pentru a aduce în cele din urmă conștiința și energia împreună.

Așa că asta-i dorința mea. Asta-i pasiunea mea. Dar mă întorc la subiect. Chiar acum, e Apocalipsa voastră personală, iar ce se întâmplă e că omul dispare încet-încet. Chiar dacă rezistați, tot va dispărea încet. Și ce vine după aceea este adevăratul Maestru, pentru a rămâne întrupat aici pe planetă, pentru a trece prin întregul proces de integrare a corpului de lumină și pentru a fi aici să radieze, să strălucească lumina lui pe planetă.

Să vorbim o clipă despre Noua Lumină. Am vorbit despre ea în Keahak, într-o oarecare măsură în Shoud-uri, dar Noua Lumină este foarte diferită de ce numesc eu lumina clasică, lumina obișnuită. Lumina e un rezultat al energiei care este chemată în serviciu, fie că e vorba de suflet, de Maestru, de om. Dar, mai ales în acest caz, să spunem că omul vrea sau își dorește ceva, are anumite convingeri, vrea să experimenteze conform convingerilor sale, fie că este conștient de asta sau nu.

Ce se întâmplă e că în momentul în care există acea dorință a omului – nu atât gândul, cât dorința – și dorința poate fi de la frică la fericire, de la abundență la boală. Iar voi spuneți: "Ei bine, asta n-ar fi dorința omului". Dar, de fapt, dacă vă uitați la ea, este, uneori. Și nu în mod conștient. Omul nu vrea să se îmbolnăvească, în mod conștient, în cea mai mare parte. Dar e ceva ce se dorește a fi experimentat sau ce se dorește să se întâmple, pe baza perspectivei omului despre el însuși. Asta cheamă lumina. Bum! Energia intră acum curgând ca lumină.

Acea lumină acum creează gravitația. Da, lumina creează gravitația. Acea gravitație creează timpul și spațiul, iar toate acestea puse împreună încep să creeze lumea materială – forme de undă, particule, atomi, molecule, celule, organe, creiere și toate celelalte. Dar ce ce se întâmplă e că lumina este acum – nici măcar nu se mișcă de fapt – dar lumina strălucește asupra a ceva și, prin urmare, devine.

Așadar, ce se întâmplă acum e că lumina cu care ați lucrat dintotdeauna, lumina care creează realitatea, realitate care vă oferă apoi un teren de joacă pentru experiențe, acea lumină se schimbă și devine ce numesc eu Noua Lumină. Și efectiv ce se întâmplă în asta. Vedeți voi, toate experiențele pe care le-ați avut vreodată în această viață sau în oricare alta, ele sunt într-un fel stocate în acest loc numit Akasha, și e ceva personal. Nu se află într-un singur loc, dar cumva sunt toate amintirile. Tot ce ați experimentat sau ați făcut vreodată e încă acolo și e numai Akasha voastră. Nu o împărțiți. Nu e ca și cum ați închiria o unitate de depozitare într-un depozit mare, unde vă țineți lucrurile, și toată lumea le are pe ale lor și totul e acolo. Nu-i așa. Sunt doar ale voastre. Și cu fiecare experiență pe care o aveţi, o umpleţi câte puțin treptat, treptat, până ajungeţi la punctul de maturitate. Și realizați că nu trebuie să continuați să adăugați experiențe în felul în care ați făcut-o înainte. Cu alte cuvinte, acum e timpul să faceţi o schimbare cuantică a modului în care experimentaţi viața.

Așadar, atunci când apare această maturitate, când voi, ca oameni, spuneți: "E timpul pentru ceva diferit" și când Maestrul categoric spune: "Bine, o să schimbăm jocul aici", atunci Akasha începe să elibereze povești, amintiri, experiențe. Știți, s-a umflat. S-a mărit foarte mult și s-a umflat cu toate aceste experiențe. E umplută cu gunoaie de care chiar nu mai aveți nevoie, care nu mai contează. Iar acum Akasha se deschide și începe să se elibereze încet, să elibereze încet experiențele, poveștile, evenimentele, viețile, înapoi către suflet.

Ei bine, sufletul aruncă o privire la toate aceste lucruri care vin, și spune: "O, Doamne! Tot acest gunoi care intră și toate experiențele și detaliile", și apoi: "Stai puțin. Trebuie să curățăm asta". Și sufletul le aduce la înțelepciune, spune: "N-avem nevoie de toate detaliile. N-avem nevoie să știm la ce dată s-a întâmplat ceva sau fiecare mică emoție sau sentiment prin care ai trecut. N-avem nevoie nici măcar să știm matematică sau știință sau orice altceva de genul ăsta". Sufletului nu-i pasă, așa că sufletul le aduce la înțelepciune.

Acum, în puritatea înțelepciunii se află tot ce ați vrea să știți, tot ce ați vrea să vă amintiți la momentul potrivit, când trebuie să știți sau să vă amintiți. Dar nu e ca și cum totul ar fi stocat acolo. Doar reapare dacă aveți nevoie de ceva la un moment dat.

Dar acum, ce face sufletul e să curețe toate acele lucruri, și le curăță până la înțelepciune. Și sufletul respiră profund: "Ah! Înțelepciune. Iubesc înțelepciunea!" și se luminează. Sufletul se luminează, iar când o face, împărtășește acea înțelepciune cu Eu Sunt-ul, frumusețea a tot ce ați făcut vreodată. Și apoi, sufletul ia acea înțelepciune, o pune la dispoziția Maestrului și a voastră.

Asta e Noua Lumină. Funcționează cam la fel ca vechea lumină, doar că are înțelepciune. Are maturitate. Are profunzime. Și nu va face lucruri așa cum le-ați fi făcut cu vechea lumină. Nu va continua să repete lucrurile la nesfârșit, crezând că rezultatul se va schimba. Va ști intuitiv și instantaneu, și cu acea înțelepciune, pentru om.

Omul are o mulțime de nevoi și dorințe. O mulțime. Cele mai multe, de fapt, chiar nu contează. Dar ce se întâmplă acum e că omul își dă seama că nu trebuie să se streseze cu privire la nevoile și dorințele sale zilnice, pentru că unul dintre atributele Noii Lumini e că lucrurile vin pur și simplu la voi, uneori chiar înainte de a ști că aveți nevoie de ele.

Am vorbit mult despre asta în trecut – "Vine la tine" – dar acum, în loc să fie o teorie, în loc să fie ceva la care e plăcut să vă gândiți, se întâmplă cu adevărat. Pur și simplu începe să vină la voi. Omul e nedumerit. Omul se gândește: "Doar e acolo. Cum s-a întâmplat asta?" Omule, nu-ți face griji în privința asta. Așa funcționează Noua Lumină. Uneori, omul se gândește: "Ei bine, am rămas fără job, pentru că acum lucrurile doar apar. Nu trebuie să muncesc pentru ele. Nu trebuie să mă stresez din cauza lor. Nu trebuie să mă obsedeze. Și mă gândesc: ‘Am rămas fără job’. Asta am făcut eu bine ca om. Am muncit din greu și m-am stresat, și am avut dureri, și am suferit, iar acum nu trebuie să fac nimic din toate astea? Care-i scopul? De ce să fiu aici?" Din nou, mă întorc pur și simplu la: "Pentru a vă bucura de frumusețe". Asta-i tot. Pentru a vă bucura de frumusețe.

Unul din atributele Noii Lumini, și sunt multe, dar unul din ele e că nu provine de la om. Nu o puteți produce. Nu-i puteți mări dimensiunea sau volumul. Doar o puteți experimenta. Nu o puteți fabrica în mintea voastră. Nici măcar nu puteți gândi despre ea. O puteți experimenta.

Noua Lumină nu va veni la voi printr-o mare explozie, focuri de artificii, vreo schimbare cathartică uriașă în viața voastră. Asta s-a întâmplat cu omul imatur, când ați avut acele experiențe mărețe pe care vreți să le aveți din nou acum. Omul imatur a fost cel care a experimentat asta. Cu Noua Lumină, cu maturitatea voastră, nu se întâmplă așa. E extrem de subtil. Noua Lumină e atât de subtilă încât poate nici nu vă dați seama că e chiar acolo. E chiar acolo. Voi căutați ceva măreț în afară. Ea e subtilă aici înăuntru (zona inimii), și totuși în subtilitatea ei, e foarte profundă.

Nu e conflictuală. Omul are tendința de a fi într-un conflict interior în legătură cu multe lucruri, mai ales când lucrează cu lumina, lumina clasică. Dar cu Noua Lumină nu există acest conflict și, prin urmare, poate n-o simțiți pentru că sunteți obișnuiți să simțiți conflictul și dualitatea și separarea și provocarea și luptele. Nu sunt acolo. Ea este atât de minunat de subtilă.

Subtilă nu înseamnă că este firavă. Nu înseamnă că nu e eficientă. Înseamnă că acum aveți maturitatea, acum aveți echilibrul și nu veți experimenta continuu suișuri și coborâșuri, în felul ăsta. Oh, nu vă blazați, ci vă deschideți și vă extindeți.

Așa că, pe măsură ce Noua Lumină intră în viața voastră, ceea ce se va întâmpla, vreau să spun, e un lucru firesc. Noua Lumină intră. Vă puteți ruga pentru ea toată ziua, iar ea va veni la momentul și locul potrivit, și nu puteți face mai mult încercând s-o faceți să intre. O permiteți. Asta e.

Noua viață – Noua Lumină, heh, este ca o nouă viață, este ca Nirvana, și treceți printr-un proces de schimbare, de la omul care încearcă să facă totul, să controleze totul, să gândească totul, și brusc realizați că nu trebuie. Nu e nevoie. Și într-adevăr, omul începe să cedeze locul Maestrului, și exact asta se întâmplă acum. E Apocalipsa personală.

Să respirăm profund cu asta.

Așadar, ce contează cu adevărat sau ce urmează după încheiere? Hai să aflăm, fără să încercăm să ne gândim calea prin asta sau s-o gestionăm. Să lăsăm pur și simplu să se întâmple.

Acum, e timpul pentru merabh-ul nostru. Să punem muzica.

Dragi Shaumbra, respirați foarte profund. Relaxați-vă. Respirați foarte profund și relaxați-vă și bucurați-vă.

Amintiți-vă, un merabh nu e timpul în care să încercați să vă gândiți la ceva.

(începe muzica)

Oh, nu doare să încercați să vă gândiți la toate? E timpul când realizați că nu trebuie s-o faceți. Are loc un proces natural în care omul evoluează în Maestru. Maestrul coboară în om. Atât de multe lucruri încep acum să se rezolve de la sine.

Acesta e un merabh al reamintirii; dar reamintirea a ceva ce înainte de asta ar fi fost dificil de reamintit.

Reamintirea faptului că ați ales să fiți aici. Și poate nu la un nivel la care să vă puteți aminti asta cu mintea umană, dar vă cer să vă aduceți aminte cine sunteți cu adevărat.

Să respirăm profund, în timp ce intrăm în acest merabh al reamintirii.

(pauză)

E o reamintire a faptului că ați venit în această viață știind că va fi foarte diferită. Că vor fi multe provocări și transformări. Și că apoi veți ajunge în acel punct, pe care eu îl numesc Samsara, în care totul doar se termină.

(pauză)

Dar terminat nu înseamnă final. Nu înseamnă încheiat. Este doar terminarea unui mod vechi de a face lucrurile.

(pauză)

Ar fi fost greu de imaginat ce va urma.

Ar fi fost dificil să facem asta cu ceva timp în urmă, pentru că, vedeți, dacă am fi mers acolo – chiar și în imaginație, am fi mers acolo – și am fi spus: “Ce urmează?” Probabil că ați fi obținut doar un mare gol, un mare nimic.

E  oarecum un punct personal de singularitate, însemnând că lucrurile se schimbă atât de mult încât, ei bine, nu ar fi recunoscute de vechiul sine. El nu avea capacitatea de a-și imagina așa ceva.

Dar acum, cu maturitatea, și înțelepciunea și Noua Lumină, ne putem reaminti. Acum putem să ne imaginăm în ce urmează.

(pauză)

Și nu e vorba doar de a fi un om puțin mai bun. E ceva cu mult mai mult de atât. Așadar, vă rog să respirați profund și să vă reamintiți ce urmează.

(pauză)

Punctul vostru de reamintire nu provine neapărat din această viață ca om, pentru că aproape toți n-ați știut cu adevărat. Nu v-ați putut imagina. Reamintirea vine de la nivelul sufletului – dorința sufletului de a încheia ciclurile vieții umane, dar de a rămâne aici pe planetă pentru o vreme.

(pauză)

Întotdeauna a fost acolo, în potențialele voastre. Întotdeauna a fost acolo, dar foarte retras, foarte departe de conștiință, în cea mai mare parte. Dar azi putem vizita acea reamintire a sufletului, dincolo de Samsara, în divin.

(pauză)

Detaliile nu au fost niciodată cunoscute de suflet. Nu, deloc. Nu spunea: “La anumite date se vor întâmpla anumite lucruri”. Nu, deloc. Sufletul știa pur și simplu că ceva nou vine acum.

Ceva ce depășește cu mult condiția umană.

(pauză)

Ceva care sfidează logica.

(pauză)

Respirați profund și acum, ca Maestru, reamintiți-vă.

(pauză)

Reamintiți-vă în ce urmează.

(pauză)

În Zen, s-ar spune: “Nimic nu urmează. Nimic”. Dar noi vom sări peste asta. Vom merge dincolo de asta.

Ce urmează, nu este nimic. E ceva complet nou. E cu mult dincolo.

(pauză)

Dați-vă voie să simțiți în asta și să vă reamintiți chemarea mai înaltă dintre om și suflet.

(pauză mai lungă)

Și acel om care se estompează încet-încet, pe măsură ce intră lumina Maestrului. Nu mai e nevoie să facă ce făcea înainte.

(pauză)

Lăsați această dorință a sufletului să fie cu voi acum, pentru a v-o reaminti. E un sentiment. E un simț. Nu sunt detalii.

(pauză)

E acolo. E acolo. Dați-i voie să vină la voi. Unii dintre voi, încercați să ieșiți și s-o căutați. Nu, lăsați-o să vină la voi ca un Maestru, amintirea și cunoașterea a ce este dincolo de Samsara.

(pauză mai lungă)

Maestrul și sufletul au știut întotdeauna, au simțit întotdeauna, au înțeles întotdeauna că acest potențial ar putea veni. Nu erau siguri când sau cum exact, dar nu și-au făcut niciodată griji cu privire la aceste detalii. Niciodată. Pentru că știau. Au știut dintotdeauna.

Respirați profund acum, ca Maestru, și reamintiți-vă.

(pauză)

Reamintiți-vă dorința sufletului de a transforma experiențele în înțelepciune și de a le oferi înapoi, ca Maestru întrupat pe Pământ, pentru a le oferi înapoi Maestrului.

(pauză)

Reamintiți-vă cum omul ajunge la încheiere.

(pauză)

Se dă la o parte pentru a permite Maestrului propriu – Maestrul, adevăratul Maestru acum – să fie aici și prezent.

(pauză mai lungă)

Mulți dintre voi v-ați gândit și ați visat despre viața ca om, despre cum să faceți lucruri, cum să realizați lucruri, și toate astea sunt minunate, pentru că v-au dat o mulțime de experiențe.

Mulți dintre voi v-ați gândit la lucruri precum Realizarea, iluminarea. Câteodată s-a simțit foarte aproape, alteori foarte vag, foarte îndepărtat. Și, dacă vă reamintiți acum, a fost mereu acolo.

Acum, ce urmează.

Dați-vă voie să vă reamintiți. Oh, și vă rog din nou, ca Maestru. Și Maestrul înțelege deja că nu aveți nevoie de detalii. Nu aveți nevoie de specificații. Este o simțire. Este o cunoaștere a ceea ce urmează.

Acum lăsați asta să vină la voi, amintindu-vă.

(pauză)

Și dragă omule, acum, liniștește-te. Dă drumul. Dă-te la o parte pentru ca Maestrul să poată fi chiar aici. Un alt mod de a spune asta este: vă rog reamintiți-vă că voi sunteți Maestrul.

(pauză)

Amintiți-vă un vis de a fi aici – în propria voastră libertate, eliberați de toate acele limitări profunde – de a fi aici și de a trăi Noua Lumină.

(pauză)

Aceasta e o dorință a sufletului, o dorință a Maestrului și, reamintindu-vă acum, voi o aduceți aici.

(pauză)

Estomparea părții umane nu e un lucru trist. Porțiuni din acea umanitate vor fi încă aici pentru a servi nevoilor umane foarte specifice. Dar omul nu va mai trebui să se ocupe și să gestioneze totul și să ia toate deciziile.

Omul – acea fațetă a voastră – se poate liniști acum, se poate domoli, în timp ce vă reamintiți de voi înșivă ca Maestru.

(pauză mai lungă)

Un alt mod de a spune asta este: focalizarea intensă doar pe fațeta umană, care se poate da la o parte acum, care se poate deschide pe măsură ce vă reamintiți acum de voi ca Maestru. Pe măsură ce vă amintiți dorința sufletului de a fi aici în lumină și în Noua Lumină.

Inspirați și reamintiți-vă. Totul e chiar acolo. Totul e al vostru.

Respirați și aduceți-vă aminte.

(pauză)

Lăsați asta să vină la voi.

(pauză mai lungă)

Să vă reamintiți înseamnă să vă deschideți către Sinele vostru.

E o deschidere către ce a fost întotdeauna acolo, către dorințele care au fost acolo de atât de mult timp. Și frumusețea e că nu-i vorba, iarăși, de nimic nou, ca să spun așa. Nimic nu este nou. Întotdeauna a fost acolo.

Întotdeauna a existat potențialul ca voi, Maestrul, să fiți aici pe această planetă în Noua Lumină. Iar acum e vorba doar despre a vă reaminti în asta, și apoi e acolo.

De fapt, nici măcar nu e vorba de a crede. E pur și simplu despre a vă reaminti, și apoi va veni la voi.

Nu trebuie să vă forțați să credeți sau să munciți pentru asta. Trebuie doar să respirați profund, să vă deschideți și să vă reamintiți.

(pauză)

Pe măsură ce o faceți, e ca și cum începeți să aveți sentimentul că a fost mereu acolo.

A fost mereu acolo. Doar că nu ați fost conștienți de asta.

Maestrul întrupat a fost mereu aici, dar s-a pus atâta accent pe fațeta umană, pe nevoile umane și dorințele umane, pe întrebarea constantă a omului “Care e scopul?”

Acum puteți respira profund și doar să vă amintiți.

Și pe măsură ce o faceți, acum, energiile funcționează diferit. Experiențele vin la voi în mod diferit. E mult mai puțină nevoie să munciți la viață.

Pe măsură ce vă deschideți și vă amintiți că voi sunteți Maestrul, că ați fost mereu aici, vă amintiți de asemenea, că lucrurile pur și simplu vin la voi.

Oh, nu asta a fost experiența umană. Omul trebuia să muncească din greu și să se târască pentru aproape orice. Dar când vă reamintiți Maestrul, e foarte, foarte diferit.

(pauză)

Să respirăm profund în reamintirea, în ceea ce a fost un vis și acum devine foarte real.

Respirați profund și lăsați-o înăuntru.

Lăsați omul să evolueze în Maestru acum.

(pauză)

Samsara este sfârșitul ciclurilor și exact asta se întâmplă acum. Dar un sfârșit care nu înseamnă moarte, înseamnă pur și simplu o nouă cale.

Să respirăm profund în reamintire.

Respirație foarte profundă.

Vă voi spune ceva, că pe măsură ce vă amintiți, nu veți uita. Nu veți uita.

(muzica se sfârșește)

Pur și simplu devine parte din amprenta voastră, din identitatea voastră, din conștiința voastră. Nu veți uita. Și vă rog să nu vă străduiți să vă amintiți. Reamintirea este doar un alt mod de a spune ‘a permite’. Eh!

Respirați profund în voi înșivă, ca Maestru, ca om acum, el ajunge la sfârșitul ciclurilor sale. Fațeta umană a făcut ce a trebuit să facă. Dar acum că asta se apropie de final, acum Maestrul emerge și trăiește cu totul altfel; trăiește și se joacă cu această Nouă Lumină cu totul altfel.

Să respirăm cu toții foarte profund în această zi minunată.

Și revenind la Zen, ce se întâmplă după încheiere este ce vă permiteți să vă reamintiți.

O respirație foarte profundă.

Cu asta, dragi prieteni, aștept cu nerăbdare să-mi revăd publicul luna viitoare, eh! Când vin aici, în Kona, îmi place să fac Shoud-urile cu voi. Dar ahh, îmi place publicul. Iubesc interacțiunea, dialogul, umorul, stânjeneala, fiecare parte din asta.

Așadar, până ce ne vom reîntâlni luna viitoare la Centrul de Conectare din Colorado, Eu Sunt Adamus din St. Germain. Vă mulțumesc.